Lumea este in general complicata. Pentru ca altfel nu ne-am mai gasi rostul. Ne-am hotarat de ceva vreme ca mult prea simplul nu este de nasul nostru, simplicitatea ne-ar ucide creativitatea. Daca „unu” si cu „unu” ar face intotdeauna „doi” cu ce ne-am mai putea umple golurile conversationale?
Pentru „Miercurea fara cuvinte” , un unghi de vedere.
Sa zicem ca remarci o oarecare respingere generala a ceea ce nu ai inceput inca sa faci. Ca orice individ curios sa afle scopul si utilitatea implicariii personale intr-o activitate lambda, te vei intreba la un moment dat… Continuă lectura
Pentru ca e miercuri, imaginile vorbesc fara nimic in plus
El, negru, pe o margine de drum, ar vrea sa-si continue calea . Ezita. Celalalt el, tot negru, pe un mijloc de drum, ar vrea sa-si continue la randul lui calea. Ezita si el. Eu, doar in trecere privind incredula scena.
In fiecare zi , acelasi cartier in caramida rosie si geamuri mici si multe, aceleasi strazi cu nume uitate pe undeva printr-o epoca demult apusa , aceleasi fete monoton adancite in cu totul altceva, pe fuga , doar in trecere si doar pentru ca-i musai sa-si castige existenta intr-un fel fara chip.
Farmacia de la mama natura
Suntem diferiti dar uneori ne vine greu sa o acceptam avand tendinta de a gandi dupa o logica pur binara „daca nu esti, daca nu gandesti, daca nu actionezi ca mine nu poti exista”. Rezistam cu incrancenare punctelor de vedere diferite, lipsiti de orice curiozitate de a incerca marea (celorlati) cu degetul. Avem marea noastra si ne este de ajuns. Ce daca ne rotim in… Continuă lectura
Se tot intrebau unde gresesc, de ce numai ei mereu si mereu altfel decat la altii. De ce pentru ei nimic si mereu, numai si aproape totul, pentru altii. De ce mereu la ei si niciodata la altii? Sa fie blestem? Sa fie doar vina? Au ajuns la concluzia ca nu se mai poate. In… Continuă lectura
Ea, frantuzoaica. Cu explicatii infocate dar doar in propria-i limba, o idee bine infipta in discurs si ceva pareri ajutatoare autoacceptate (din pacate prea putin argumentate, si chiar si atunci cu convingerea celui convins cu forta). Eventual, cu… Continuă lectura
Fara nici un cuvant in plus ca vine miercurea fara cuvinte
Ati auzit de metoda Coué? Acea metoda bazata pe ideea ca orice idee gravata in minte tinde a se transforma in realitate? Metoda propusa de psihologul francez Emile Coué proneaza autosugestia pozitiva, factor declansator al… Continuă lectura
O imagine … si cam atat
Demistificarea sacrului este tema unui articol din „Le Point” realizat pe baza recentului eseu publicat de Régis Debray „Jeunesse du Sacré„. „Sacrul” in viziunea lui Debray este „tot ce poate legitima sacrificiul si interzice sacrilegiul”. „Sacrul” in viziunea lui Debray isi depaseste statutul de concept pur religios, mistic sau supranatural, asociat intr-un mod simplist de ceea ce metaforic descrie ca o manifestare tipica a „lenii intelectuale” de a descifra esenta „obscuritati refulate a… Continuă lectura
Miercurea tacerea e de aur .
Tot ce stiu in ceea ce priveste subiectul este doar rezultatul unor cautari din proprie iniativa de prin diversele spatii personale sau nu , toate alimentate de trairi, simtiri, interpretari, manipulari sau simple convingeri personale. Si toate autentic romanesti. Caci aici revolta din Romania nu exista. Mai exact spus subiectul n-a fost considerat demn de a fi pomenit la jurnalele de stiri. N-a meritat decat un singur minut in care s-a vazut mentionat in… Continuă lectura
Pentru ca vine si o vreme in care vorbele nu isi mai au rostul …
Citind articolul „De ce sunt unele filme bune proaste” m-am gandit ca poate ca si reciproca este valabila. Ca poate teoria este general valabila si deci aplicabila la scara larga lumii in care traim. Unele lucruri ne par frumoase de la prima vedere. Si ne raman frumoase. Altele trebuiesc privite o buna bucata de timp pentru a-si dezvalui farmecul si frumusetea ascunsa.
Pai sigur ca se intampla si lucruri de bine in Romania. Trebuie doar sa iti doresti sa le detectezi in multimea de alte chestii. Sau sa poti fi capabil a lua o oarecare distanta si a relativiza nitel lucrurile pe baza unor comparatii cu lucruri asemanatoare de prin alte parti – „gauri in astfalt sunt prin multe alte lucruri, cine naiba are timp sa le numere pe toate” ? Sau doar sa pici peste ele din pura intamplare.… Continuă lectura
Pentru ca vine si vremea in care vorbele nu isi mai au rostul …
Pilula n-a trecut, chiar si cu cele nenumarate asa zise « eforturi culturale de ultim moment ». Polonezii dadeau diferite impresii : vesticii ii luau drept foarte mandrii si relativ necooperativi – si asta doar din… Continuă lectura
Ceea ce este de ramarcat este ca proiectul a fost finalizat extrem de repede. O munca de titan realizata in mai putin de un an. Ceea ce este de condamnat este faptul ca nu s-au putut folosi de fonduri nerambursabile – ar fi trebuit fi platite cu varf si indesat, ceea ce ar fi insemnat un cost colosal. Ceea ce este de… Continuă lectura
Un posibil raspuns la provocarea lansata de Costin Comba
Sa tot aiba vreo 80-90 ani. Poate mai mult. Sau poate mai putin. Nimeni nu mai stie. Cam toata lumea o stie asa, batrana si incovoiata de ani. Si de multe griji. Are pe undeva un fiu dar nimeni nu prea stie pe unde. Pierdut pe undeva pe drumuri. Nu o calca practic niciodata, a si uitat cum… Continuă lectura
Un frig de crapau pietrele. Si ceva ceva zapada , nu foarta multa, doar atat cat sa-ti aminteasca ca nu mai e toamna. Gazul era deja taiat de vreo 3 ore. De fapt nici nu prea fusese de catava vreme. Lumina palpaia din ce in ce mai des. Semn rau. Eram cu totii stransi in jurul ultimului strop de… Continuă lectura
M-am trezit intr-o seara de decembrie luata de valul unei conversatii in care tare nu m-as fi bagat de bunavoie… Tipul din fata mea : in jur de 55 de ani , o experienta de viata bogata, umblat cam prin toate colturile lumii – nu , prin Europa de Est inca n-a calcat si nici nu stiu daca l-ar… Continuă lectura
Un posibil raspuns la provocarea lansata de Costin Comba
Peisajul pare de-a dreptul lunar: copaci ciunti si uscati, contururi negre pe fundal gri-noros, din cand in cand doar cateva smocuri de fan galben – gri arse de un soare odata torid dar acum doar ravasite de vant.Uneori ceva urme de pamant argilos si arid. Alteori doar urme de un verde odata crud. O pictura a realitatii transpunsa in culori pastel.
Din ciclul ”Miercurea fara cuvinte” lansat de Carmen.
Nu ca mi-as fi dorit vreodata sa ajung in Botswana. As fi mai degraba tentata sa afirm un contrariu de genul “nici vorba”. Nici macar o clipa nu mi-a fost strafulgerata imaginatia de… Continuă lectura
