Metoda Coué


Ati auzit de metoda Coué? Acea metoda bazata pe ideea ca orice idee gravata in minte tinde a se  transforma in realitate? Metoda propusa de psihologul francez Emile Coué proneaza autosugestia pozitiva, factor declansator al adesiunii la ideile  pozitive.  Ma gandesc ca sigur aceasta metoda Coué este aplicabila si-n sens invers. Ca  sigur cu cat ti se va spune mai des (sau doar sugera discret prin evenimente  repetate, voit sau doar din intamplare) ca esti urat / nul / batut in cap / demn de  dispret / etc, cu atat mai mult vei tinde a te adapta unei noi realitati creata doar din vorbele si faptelor celorlalti. Si cu atat mai mult vei reactiona in consecinta (*).
Pentru a contracara criticile altora ai putea  eventual sa te privesti de cateva zeci de ori in oglinda si sa-ti spui ca esti, de departe, cel  mai frumos , cel mai destept , cel mai dezghetat si cel mai de incredere om dintre toti cei pe care i-ai cunoscut, ca ceilalti se insala amarnic aratandu-te intr-una cu degetul. Ca imaginea ta reflectata in ochii celorlati este doar o efemera interpretare a unui original extrem de bine ascuns.   
Desigur, ar mai fi si posibilitatea de a lua in serios susurul multimii pe baza zicerii
„cand 2 iti spun ca esti beat, du-te si te  culca”. A actiona deci intr-o altfel de consecinta si a alege o alta multime. Sau o alta zi. Sau altceva mai profund la nivel pur  personal.  
Pentru nefericitii frumosi / destepti / de incredere  s.a.m.d care au insa ghionul de a fi pusi in fata unei multimi „subtiri” dar capabile de a-i ignora cu desavarsire si in mod constant sau, si mai grav, de a le cere parerea doar de forma si fara nici o urma de luare in cont, efectul produs poate distorsiona in mod exagerat  cauza, generand astfel acel cerc vicios pronat de aplicarea in  sens invers a metodei Coué. Cu alte cuvinte, a-i transforma intr-un fel de  Gigi Contra impotriva naturii, ca raspuns la nenumaratele contra-replici la conditia de „epsiloni negijabili” atasata in mod posibil eronat.
Un efect transformat incet, incet intr-o viitoare cauza a unor cercuri din ce in ce mai autolimitate .
Si cum, pentru a modifica definitiv efectul, ar trebui actionata brutal si irevesibil cauza initiala, tot ce le-ar mai ramane de facut nefericitilor ghinionisti pentru a se rupe de o fatalitate in fasa ar fi ori o drastica detasare de multimea in chestiune ori actionarea unor concesii temporare: un gram in plus de  relativizare a pozitiei temporar defavorabile, un hobby pe masura  talentului ascuns, eventual un alt gram in plus de schimburi  de pareri nepartinitoare (de preferat captate din exteriorul citatei multimi) si … multa bafta in lupta cu autolimitarea la amintitele cercuri cu  tendinta de intrat la apa.
(*) Consecinta fiind strict dependenta de caracter / context / istorie si alte chestii pe aceasi tema strict personala.
Sursa imagine aici.