Constructori de cariere


Sa zicem ca remarci o oarecare respingere generala a ceea ce nu ai inceput inca sa faci. Ca orice individ curios sa afle scopul si utilitatea implicariii personale intr-o activitate lambda, te vei intreba la un moment dat ce te-ar putea motiva sa te avanti intr-o lupta (pare-se) pierduta inainte de a incepe ? Ce minune s-ar putea produce pe parcurs pentru a transforma un „ceva” nedorit din start intr-un „ceva” indispensabil la sosire ?

Intr-o lume ideala ai putea sa-ti spui ca gramele de inteligenta si de ingeniozitate creativa cu care mama natura te-a inzestrat in dezavantajul sau in avantajul celorlalti ar putea cantari mai mult sau mai putin in modificarea perceptiei la sosire, producand o trasformare structurala a utilitatii create intre punctul de plecare si linia de sosire. Si spunand asta nu te consideri in nici un caz superior sau inferior celorlalti ci aplici un simplu exercitiu de deducere : „nu degeaba am fost ales sa produc un „ceva”.

Din pacate insa, in cele mai multe cazuri lumea ideala este doar o himera de adormit copii, si atunci cu greu. Din pacate insa, intrebarile de la plecare isi gasesc raspunsurile in temeri transformate incet – incet in certitudini si re-confirmate la sosire.

Lumea nu este ideala, mecanismele ce o tin pe linia de plutire sunt uzate iar uzura primeaza de multe ori in fata inovatiei. Cand rotile incep sa scartaie azi una , maine alta , se ung unitar, una dupa alta. Daca nu este suficient,  se trag semnale de alarma. Uneori nenumarate semnale de alarma trase de nenumarate ori. Uneori degeaba. Atata vreme cat vor exista vasle si palmasi profesionisti se va avansa cu detasarea nonsalanta a strutului in linistea neteda din mormanul de nisip.

In ultima instanta cand mecanismele vor deveni rugina, se va decreta solemn o situatie de criza. Se vor cauta solutii si nu vinovati, caci greseala este umana, instinctul de supravietuire la fel – mustele de pe anumite caciuli vor avea  timp suficient pentru a trage semnalul de alarma anticipand sfarsitul crizei, vinovatii nu vor mai exista, vor fi demult promovati.

Se va trata efectul in ordinea prioritatilor dictate de situatia de criza. Se vor aplica pansamente pe ici pe colo evitand taieturile prea adanci, acestea vor fi prelucrate special, eventual mult timp dupa, eventual deloc.

Cauzele vor ramane in lista de asteptare si de data asta.

Sa zicem ca in acest moment vei continua sa remarci o oarecare respingere generala a ceea ce nu ai inceput inca sa faci. Efectul l-ai simtit deja, criza anterioara l-a analizat cu varf si indesat. Vei persista insa sa crezi ca totul se va rezolva odata ce originea va fi identificata .

Te vei pune pe cautat avid origini evitand caderea in capcanele efectului transformat in cauza. Intr-un final vei descoperi surprins ca aproape mai nimeni nu mai construieste solutii, ca aproape mai toti construiesc cariere.

In rest, o logica banala intre punctul A si punctul B trasata in functie de scenarii contextuale.

Sursa foto aici.