Sinergii si coincidente


Pilula n-a trecut, chiar si cu cele nenumarate asa zise « eforturi culturale de ultim moment ».

Polonezii  dadeau diferite impresii : vesticii ii luau drept foarte mandrii si relativ necooperativi  – si asta doar din cauza clipelor de ragaz necesare unui tur complet in  circuit « din treapta in treapta pentru aprobarea deciziilor importante ». Esticii ii intelegeau dar tot degeaba. Erau prea putini.

Spaniolii  inghiteau cu noduri metodele « structurate » si foarte administrative ale francezilor, gustul amar al reuniunilor fara sfarsit si al raporturile niciodata urmarite  ramanadu-le mult timp ca ghimpe de trista amintire.

Englezii pareau mai intotdeauna imperturbabili, impermeabili la orice initiativa exterioara lumii lor, autodeclarati ca deschisi la dialog dar, in definitiv, pilotati cam tot timpul doar de propriile idei. Profitand din plin de « limba oficiala » rapid vorbita (doar de ei) si uneori cu greu inteleasa (doar de altii). Ca sa nu amintim diferitele accente aruncate cu o placere de-a dreptul sadica, din cand in cand …

S-au incercat diverse metode de atingere unui nivel acceptabil de sinergie : metodele directive au fost abandonate din start, de mult prea trista amintire si mult prea multe esecuri constatate din lipsa de finalitate si o ipoteza falsa din plecare cum ca inteligenta ar putea fi detinuta de un singur grup compact de bipede inteligente.

Dupa ore de reflectii si discutii infocate, s-a tras concluzia ca nu se puteau impune reguli comune atata vreme cat existau reguli locale si o inteligenta complet distribuita. Nu s-ar putea profita oare de context intr-un mod inteligent prin adoptarea unui stil de munca in retea colaborativa pe principiul reutilizarii chestiilor interesante, cu un leadership partajat si neimpus ?

La inceput noua metoda parea ca merge ca pe roate. Dar nu pentru mult timp. Incet, incet initativele s-au dispersat, disparand de-a binele. Lipseau limitele si un carmaci cat de cat constant.

S-a mai incercat si regula “fiecare cu o bucatica bine definita dintr-un ansamblu”. Cu sef dedicat si ceva obiective definite. Cu productie centralizata intr-un singur loc. Si cu un rest de resurse distribuite  – o noua versiune a obiectivului „sinergii economice cu orice chip” ? Chestia s-a dovedit in final ca fiind doar o noua versiune a haosului 2.0…. Nimeni nu mai pricepea nimic , se anticipau raspunsuri fara urma de intrebare, se intrebau unii pe altii fara urma de raspuns. Nimeni nu stia de ce unde , unde si, mai ales , pana cand.

Intr-un final, dupa un sir de strigate si acte disperate, s-a declarat situatie de criza si s-au revazut modelele si mijloacele.  Astazi fiecare cu bucata si metodele lui.

Si cam atat.

(*) Fapte inspirate dintr-o experienta interpretata de micro realitatea unei multinationale lambda

(**) Orice asemanare cu  realitatea   « Uniuni » Europeene percepute de cetateanu’ lambda este pur intamplatoare .

Sursa imagine aici