En grève ? Pas moi !
M-am trezit intr-o seara de decembrie luata de valul unei conversatii in care tare nu m-as fi bagat de bunavoie… Tipul din fata mea : in jur de 55 de ani , o experienta de viata bogata, umblat cam prin toate colturile lumii – nu , prin Europa de Est inca n-a calcat si nici nu stiu daca l-ar interesa . Prins intr-un moment de revolta vizavi de penibilitatea rutinei de zi cu zi, se refugiaza treptat in depanarea altor vremuri , mai putin gri. Dar niciodata complet pe placul lui , intotdeauna cu ceva chestii de indreptat si ameliorat. In definitiv de ce nu , caci perfectiunea momentului prezent este un bun scop in sine al sensului motivational.
Trepat , treptat si din critica in critica, ajungem si la unul dintre subiectele favorite si cu predilectie evocate in tara lui Voltaire. Greva si grevistii. Tipul este extrem de revolat de cei nu-si manifesta niciodata dreptul de a face greva. Sunt luati in vizor in principal « strainii cu nationalitate franceza » care « la ce bun si-au dobandit nationalitatea daca nu apeleaza niciodata la dreptul de a face greva ? ».
Ma uit lung la el si incerc sa cuget adanc…
I-as fi putut raspunde ca probabil cei nascuti si crescuti pe alte meleaguri n-ar indrazni niciodata a-si contesta intr-un mod atat de « democratic » nemultumirile , nu de alta dar poate zua de maine ar deveni mai neagra decat cea de azi.
I-as fi putut raspunde ca, probabil, cei neluati inca de valul contestatorilor grevisti au suferit déjà de nenumarate ori de dreptul de a protesta a celorlati , cei carora « sansa le-a suras » plasandu-i in domenii cheie , inconturnabile pentru insul « lambda » , simplul consumator de servicii . Individul lambda devenit martir peste noapte in « pauza » celorlati , santajat si pus cu fata la zid din ce in ce mai des, sufocat de drepturile altora in momente cheie, extrem de bine alese . Caci la ce ar mai servi o greva daca n-ar fi vizibila ? Si cu un impact cat mai mare si cat mai dureros ? Deci mediatic?
I-as fi putut raspunde ca poate cei de pe margine detesta negocierile prin constrangerea celorlalti considerandu-le prea murdare si nedrepte.
Dau doar din cap ridicand nitel din umeri. Si atat.
Grevele in Franta sunt dese si neastepate. Te plesnesc peste bot taman cand ti-e lumea mai draga. In alte parti ar fi vazute ca o tara a societatii. Aici par inca un atuu national.
De 5 zile o noua greva cu bataie lunga, aeriana, si-a facut simtit dreptul de a exista. Noua dar pe un teren atat de batorit incat incepe sa agaseze. Lansata in ajun de Craciun ataca (pentru a cata oara ?) utilizatorul lambda in asteptarea « linistitelor sarbatori de iarna in mijlocul celor dragi ». Se argumenteaza , se dezbate , se trimit mediatori. Poate, poate se elibereaza ceva ostateci pana-n Craciun.
Cineva afirma chiar – cu candoare – ca « este normal ca cei « de jos » sa se revolte impotriva « bogatanilor » ce-si permit vacante in avion »… In ce lume traim ?
Sursa imaginii : aici
Pingback: BunDeCitit.ro
Pingback: 10 – Dallol « O lume in imagini
Pingback: Rainbow roses « schtiel
Lumea in care traim are o complexitate extraordinara pe care rar ajungem s-o intelegem si acum stau si ma-ntreb….
Oare ce o fi in capul multora?
Cred ca suntem foarte diferiti si uneori uitam asta dorind sa impunem tuturor puctul nostru de vedere.
in capul multora e … nimic. de aceea ei sunt cei condusi de unii care au cate ceva in cap. dar au numai pentru ei si pentru binele lor …
details make the difference :))
Pingback: Santa « schtiel
Şi Grecia are în meniul zilnic „specialitatea casei” = grevă.
Am ajuns să mă satur de atâtea proteste şi mişcări de stradă. O să ajung cumva să îmi doresc iar aberaţiile gen „23 August” şi „1 Mai muncitoresc”?
Vreau să cred că mai există speranţe de trezire!
Am trăit cândva un vis utopic! Pleonasmul e chiar intenţionat. Aş vrea să găsesc o altă formulă lexicală dar…
Visul, sau UTOPIA (alta decât a lui Thomas Morus!) s-a numit prin anii 1990 – 1992 „Sindicatul liber”. Dar a venit trezirea la realitate. E o poveste cam lungă. Esenţa e că am priceput că am intrat într-un partid politic, bine camuflat în dosul unor slogane foarte „virale” şi extrem de contagioase…
Între timp, am descoperit că atunci când îţi munceşti talentul, ultima grijă ar fi să faci grevă! 😉
Sărbători fericite! 🙂
Big hug!
Nici mie nu imi vine sa fac greva. Nu in felul deformat si inegalitar in care se fac lucrurile acum. Inteleg ca este un drept dobandit dar sa profiti din ce in ce mai des de el si cu efecte de bord fata de ceialalti , este exagerat. Ca orice lucru intins la maximum. Ce sa zic , fiecare natie cu metehnele lui…
Prin ziarele de aici de la noi (vecini de seama ai Frantei) se spune ca oricand exista cineva in greva pe undeva in Franta. E sursa de amuzament, desi recunosc ca mi s-au inmuiat picioarele cand am realizat ca sunt blocata in Paris, intr-o Europa blocata de cenusa vulcanica si caile ferate franceze in greva. Noroc ca TGV-ul nostru elvetian a mers, mai greu, oprind cam prin toata campia franceza sa lase calatorii francezi blocati de SNCF…
😉 si pe buna dreptate! Eu zic ca fiecare societate are cate o „boala” , de’ unele is mai de soi ca altele dar tot boli se numesc. Nu stiam ca a fost data o mana de ajutor de pe la vecini (chestiile astea nu prea se spun ca prea s-ar face de ras , nu ?)