In lat si in lung


Nu ca mi-as fi dorit vreodata sa ajung in Botswana. As fi mai degraba tentata sa afirm un contrariu de genul “nici vorba”. Nici macar o clipa nu mi-a fost strafulgerata imaginatia de o idee atat de „originala”. Originala caci mult prea departe si mult prea putin sexy (*) pentru a-mi motiva ceva ceva planuri de a o calca vreodata. Dar , cum ar spune inteleptii nostri , in viata trebuie sa faci si lucrurile alea pe care tare le-ai lasa poate doar altora si poate putin mai tarziu – doar, doar s-ar lua cu vorba si-ar uita de tine.

Din nefericire exceptiile fericite sunt in general pentru altii eu una vazandu-ma din ce in ce mai des si mai degraba infratita cu vorba aia inteleapta “de ce ti-e frica nu scapi”. Deci, in pofida unei oarecarei tendinte de a opune ceva ceva rezistenta la ideea plecarii , raul a sfarsit prin a se concretiza intr-o buna zi .

In ceea ce priveste departarea , ceva ceva adevar exista si va exista.  As spune chiar ca trebuie sa fii al naibii de motivat pentru a traversa 2 continente – in lat si in lung – la cel putin 10000 m inaltime , suportand vitejeste diversele turbulente – anuntate din plecare ca doar ceva exceptii de la zborul lin dar intr-un final reconstituite ca o noua o regula “turbulenta continua cu doar cateva exceptii de zbor lin” – descoperind ca AirBus-urile si Boeing-urile n-au fost inventate peste noapte si ca, undeva – candva (si nu numai) , se zbura ( si se mai zboara inca) si cu elice si intr-o dimensiune mult mai stramta.

In ceea ce priveste insa chestia cu ‘foarte putin sexy”, ei bine nici vorba ! Botswana este o exceptie minunata a Africii imaginate de europeeni. Te intampina cu palmieri, ciripituri si autostrazi cat vezi cu ochii. Fara ambuteiaje si injuraturi la semafoare si, atunci cand totul lipseste, cu reguli nescrise dar tacit aplicate de fiecare la randul lui.

In Botswana  daca tu ca strain de loc te trezesi din intamplare prost dispus si fara prea mult chef, nici o problema caci nu va dura mult. Un prim dialog si totul se rezolva , obligat fiind de a raspunde cu aceeasi moneda – si cu acelasi zambet pe buze – nelipsitului “How are you today sir / maem” , formula parca dinadins folosita pentru a tenta conversatii neplanificate.

Localnicii sunt al naiibii de primitori si te accepta atat de repede ca “friend” incat , dupa o zi doua petrecute in mijlocul lor, te simti mai integrat decat probabil in multe tari prietene si apropiate. Uneori ti se pune pe tava , ca din intamplare , un termen de comparatie nesperat – neplacut desigur dar util pentru a-ti modela umorul pentru situatiile exagerat de penibile. O exceptie de la regula amabilitatii generale creata de grandoarea unui expatriat in cautarea celebritatii niciodata la indemana in tara de origine.

In rest, uneori foarte cald , alterori doar ceva stropi. De multe ori un fel de turn Babel in jurul unei engleze cu accent local sau doar sud african dar practic imposibil de descifrat fara rugaminti timide de a repeta. Mancaruri gustose si cu gust adevarat in restaurante mai intotdeauna plasate prin “mall-uri” sau hoteluri si niciodata in mijloc de strada.

In definitiv un fel de Elvetie a Africii dar inca necunoscuta cu adevarat ci numai din vorbe si auzite generalizate la scara larga. Eu una mi-am tras ceva ceva morala si invataminte si sper sa ma tina tot asa.

PS : Afara este vara si cald la Gaborone si se aud cantece de Craciun pe peluza din fata hotelului.

(*)o interpretarea personala fals construita despre o tarisoara pierduta undeva spre capatul Africii .