Picatura


Multi spun ca daca vrei ceva cu tot dinadinsul trebuie sa incepi prin a-l … cere. Pe fata.

Expusa astfel chestiunea pare idiot de simpla si de logica, la mintea cocosului. In realitate insa treburile sunt un pic mai complicate caci expunerea unei cereri implica un acord – uneori greu de negociat – cu sinele propriu de genul „nu pot cere decat ce-mi pare posibil de obtinut, optimizez astfel efortul global de reflectie si decizie eliminand din start buclele inutile”.

Un rationament de acest tip est axat pe optimizarea efortului CELORLATI si nu neparat pe atingerea rezultatului scomptat. Caci, de multe ori, „buclele inutile” sunt doar relativ inutile, judecate fata in fata cu un set restrans de etaloane delimitat de un sistem de referinta propriu.

Exista insa si exemple care demonstreaza ca un rezultat scomptat si extrem de rapid se poate obtine prin eliminarea filtrului „prejudecati” – judecati proprii prealabil aplicate cererii finale – creand astfel factorul „supriza”, element perturbator al normalitatii de masa si ale ei reguli de functionare.

Un exemplu in acest sens am intalnit acum cateva zile povestit de un coleg, intr-o pauza de cafea. Sotia respectivului coleg lucrand ca si stuardeza intr-o companie aeriana are ocazia sa intalneasca relativ frecvent cazuri iesite din comun, cazuri calificate drept exceptii de la regula de baza.

Printre exceptiile „remarcabile” din ultima vreme gasim povestea unui strop de apa razvratit, decis sa-si paraseasca inopinat carafa exact in zbor , un strop de apa in final prost calibrat si prost orientat care si-a declarat sfarsitul din greseala pe camasa unui calator „mai altfel decat ceilalti”. Respectivul calator – declarat intr-un final drept „exceptie recalcitranta”-  a considerat stropul de apa in cauza drept imposibil de calificat altfel decat un injuriu adus camasii proaspat spalate si calcate, vazandu-se astfel nevoit sa ceara in urgenta plata pagubelor morale si materiale suferite.

La o astfel de reactie neasteptata raspunsul nu a putut fi decat … neasteptat : victimei recalcitrante i s-au oferit intr-un final cateva mii de mile de fidelitate cu scuzele de rigoare din partea companiei pentru „paguba iremediabila produsa” camasii in chestiune.

Lasand la o parte elementele de „filtru propriu” – un muritor de rand „normal” si-ar fi ingropat singur o astfel de cererere considerand-o probabil din start deplasata – cetateanul din exemplul dat si-a exprimat fara urma de prejudecati cererea obtinand un rezultat rapid si conform asteptarilor. Premedidat sau nu , asta-i alta poveste.

In concluzie , numai cine nu cere nu are… chiar daca uneori gestul poate parea drept indecent si neobrazat.

Sursa imaginii aici.

Categorie : Provocari
Etichete : , , ,