Grecia – senzatii

20/08/2012

Vacanta in Grecia o voi descrie doar prin cateva senzatii, voit amestecate, restul e deja disponibil pe Internet sau prin carti.

Ceea ce mi-a atras atentia relativ des in Grecia au fost cladirile aparent neterminate. Fier beton in bataia vantului, schelete batute de soare in mijlocul campului, partere in moloz, balcoane nefinisate si totusi locuite. Am aflat mai tarziu ca totul era bine intentionat neterminat. Bine intentionat temporar neimpozabil.

Grecia – Lucruri neterminate

Ceea ce mi-a atras atentia relativ des in Grecia au fost animalele strazii: multe, lungi, doborate de caldura, supravietuind care cum stia mai bine din mila publica. „Oamenii nu au bani sa le sterilizeze, costa cam 100 euro o operatie si nimic nu e sponsorizat”.

Atena – Pisic

Atena ne-a intimpinat caniculara si plina de pete. Murdara. Astfalt alunecos si o groaza de trepte. Oameni insa sfinteau locul, rasareau de ca din pamant exact cand aveai mai multa nevoie de ajutor si te indrumau. In limbi de circulatie internationala, perfect pronuntate. Gratis.

Atena – Acropole

Peste zi, Atena ar trebui vazuta de sus, de departe, in mare, in globalitatea ei. Detaliile ar trebui cautate dimineata devreme, pe racoare si impartite pe categorii : cele care merita cu adevarat vazute si restul, umplutura, in parte datorata crizei. Sau pur si simplu luate cu incredere la rand, unul cate unul, haihui de prin nenumaratele muzee. La alegere.

Atena- vestigii

Nafplio degaja o puternica aroma italiana. Are doua cetati, un port, doua plaje, o mare turcoaz – vazuta de sus – , o insula la cateva sute de metri si multe stradute stramte si aromate, taman bune de batut la ceas de amiaza.

Nafplio – Strazi

Ceea ce odata se numea  „Napoli de Romania” pare sa fi fost nu demult o statiune in mare voga acum intr-un oarecare declin. Gurile rele arata cu degetul criza ca principal vinovat al celor doua ruine de pe malul marii. Si al cetatii abandonate. Dar si declinul are farmecul lui. Atata vreme cat e doar in trecere si atata timp cat pare sa aceentueze doar imensul potential al unui loc in care m-as intoarce cu draga inima.

Nafplio – mare

Vazut de sus, Nafplio duce gandul la Saint Tropez : aceleasi multe culori stridente ghicite printre aceleasi multe acoperisuri ingramadite. In rest, acelasi albastru infinit.Vazut de jos Nafplio aduce uneori cu Venetia, alteori cu Florenta si uneori cu „Olimpul” litoralului romanesc imediat dupa revolutie. Un amalgam ciudat dar in acelasi timp interesant. Un balaur cu o multitudine de capete. Un buchet multifloral, unele ofilite, altele nu, restul „imortelles”, de toate pentru toate gusturile, fiecare alege ce-i place.

Nafplio – vedere de sus

Corintul l-am traversat la 40° grade si l-am admirat in fuga de deasupra unui pod ingust, cu astfalt topit. Senzatiile ni le-am asezat la locul lor la vreo 25 de metri mai spre stanga si vreo 25 de grade mai purtin in restaurantul mare si aproape gol, in jurul unui „café frappé” à la grècque : ness, apa si gheata. Si un pai.

Corinthe

Spre Delfi am ajuns cu greu, prin munti si serpentine. „Drum galben” sinuos ne astfaltat si in nenumarate curbe intoarse la aproape 360°, in panta. Senzatii tari garantate. GPS de evitat !

Delphi – vestigii

Site-ul archeologic l-am vizitat dimineata devreme pe o asa zisa „racoare”. Coloane, pietre si multa istorie. Totul in panta. O buna parte din detalii „adapostite” la rece , la muzeu.

Despre Meteora nu voi spune prea multe, i-as strica farmecul cu multe cuvinte. O Meca a ortodoxiei cu multi pelerini romani si cu limba romana pe post de limba de circulatie internationala. Continuarea povestii o las pe mana catorva imagini.

Meteora

Meteora

Meteora

Restul trebuie vazut cu proprii ochi si simtit la fata locului.

Sitonia e locul ideal pentru cei ce cauta natura in stare pura. Mare si tarmuri in varianta „salbatica”, la tot pasul. Uneori, dar relativ rar, cateva plage amenajate – umbrele si sezlonguri disponibile cu o consumatie de minim 3 euros. In rest golfuri, nenumarate golfuri cu plage aproape „private”. Turisti relativ putini, si cu atat mai bine ! Peste la gratar prezentat in romaneste, multi sarbi si o atmosfera de „2 mai”. Slujbele la mica bisericuta binecuvantate de un preot roman ortodox si disponibile pe gratis pentru tot satul, duminica dimineata, pe racoare. Cazare ieftina si buna, spatiu de gratar bine dotat si ingenios amenajat. Drumuri serpuite, uneori neastfaltate, arsita, pietre fierbinti, incendii stropite cu apa din mare. Senzatii tari la discretie!

Sitonia – plaja

Sitonia – vapor

Sitonia – apus

Thessaloniki mi-a amintit intr-o oarecare masura de Constanta. De departe. In rest clar balcanic. Patiserii la tot pasul lasa gura apa. Miresme de tot feluri dau ghes gurmanizilor inca nedomoliti de atata caldura cu branza sarata sau ciuperci, miere si nuca, ness frappat. La tot pasul , imposibil de ingnorat.

Bisericile par toate dezgropate – in general cateva trepte in coborare duc spre ele – si au, din pacate, un orar aleator. Multe le-am vazut din exterior, doar doua din interior.

Thessaloniki – Biserica

Thessaloniki – alta biserica

Orasul „de sus” e un pic diferit de orasul de jos. Pareamai „aristocratic” si mai bine intretinut. Casele cu maxim doua nivele par proaspat refacute. Si toate terminate !

Sus de tot, pe colina, dupa o ora eoica prin soare, pante abrupte si scari, un Acropole. Niste ziduri. SI o vedere de ansemblu a orasului. Intins bine. Si bine populat.

Vacanta in Grecia a fost si s-a dus. Dar nu de tot, senzatiile – amestecate – vor ramane multa vreme. Caldura, pietre, multa istorie, miresme cunoscute, salbatic incredibil la indemana oricui. Voi reveni, poate, dar sigur nu in august.

Navigare articole

← Lumini si umbre

Noi, rromanii →