Gradina-i mare (2)
Din seria „mare-i gradina, dar nu-i bai ca ne ocupa” un alt crampei de data asta fara interpretari si analize caci natura umana e mult prea complexa pentru a intra in tipare si interpetari.
Povestea hilara auzita nu demult de la fosti colegi aduce in prim plan (pentru a cata oara?) diferentele culturale existente intre unii si altii, genul de amanunt discret care loveste cand te astepti mai putin. Povestea este construita in jurul aventurilor unui consultant in informatica, rus la origine, ajuns printr-o gluma a hazardului intr-o echipa proiect dintr-o multinationala franceza (genul « multe nivele ierarhice, interni, externi si sarcini distribuite de foarte sus spre foarte , foarte jos »).
Consultantul nostru (despre care gurile rele spuneau ca ar fi facut parte din trupele trimise in Afganistan) avea o mare problema cu linia ierarhica si … cu negrii.
Baiatul refuza sistematic sa primeasca ordine de la un doar « sefulet » si in nici un caz nu se plia cerintelor unui „extern”. Cu alte cuvinte, cand o sarcina ii era repartizata trebuia musai sa-i fie anuntata de la cel putin director in sus si nici asa nu era garantat ca o va accepta fara un pic de teatru de genul « sa te tavalesti pe jos si tot n-o sa fac ce-mi spui tu ».
Tipul era insa destul de « tare » pentru a continua sa existe in multinationala in ciuda comportamentului cel putin extravagant. Dar cum orice ac isi gaseste intr-un final cojocul existenta sa s-a rezumat la doar o buna bucata de timp limitata in timp, pana in momentul in care si-a creat singur picatura care a umplut paharul semnand in acelasi timp exmatricularea » lui definitiva.
Intr-o dupa amiaza lambda, dupa pauza de pranz, intorcandu-se de la masa si-a regasit PC-ul intr-o stare de complet KO – s-a adeverit mai apoi ca era vorba de un simplu bug ce i se poate intampla oricui – si a izbucnit cu o violenta rar intalnita ce a marcat de atunci existenta locuitorilor openspace-ului.
A inceput prin a urla diverse chestii in limba-i materna, a sparge orice ii cadea sub mana si a cauta cu orice pret un vinovat. Nu s-a lasat pana nu l-a gasit, singurul vinovat posibil dupa propriile criterii de evaluare fiind singurul negru existent in open space negru care bineinteles nu avea nici in clin nici in maneca cu toata tarasenia. Extrem de convins fiind de gaselnita identificata, consultantul nostru si-a suflecat manecile si a declarat razboi vinovatului. Pe foarte bune.
Lupta a fost insa intrerupta din fericire la timp prin .. eliminarea acuzatorului care fost rugat politicos sa-si depuna o dupa amiaza de concediu pentru a se calma. Tipul a plecat momaind (directiva venea de la « seful ‘al mare » deci musai sa o ia in considerare) si de atunci nimeni nu l-a mai vazut.
Intamplarea e hilara, cert, dar morala?
