De-a baba oarba (2)


(urmarea articolului inceput aici )

Imi vine de fiecare data sa rad macabru cand ii aud pe amicii francezi plangandu-se de externalizari fortate declansate peste noapte, de inchideri de uzine si disponibilizari masive. Oh, cine i-ar putea intelege mai bine dacat un brasovean care acum 20 ani a vazut cu proprii ochi ravagiile umane si sociale provocate de transformarile impuse peste noapte unor activitati traditionale.  Cine ar putea intelege mai bine tristetea generata de neputinta de a face ceva in fata unui dezastru impus care a transformat hale intregi de productie in fiare vechi vandute la kilogram ca materie prima (ca restul s-a dus pe apa Sambetei).

A se vedea, pentru a cita numai cateva dintre cele mai dureroase exemple, cazul Romacril Rasnov, Carpatex , Tractoru’ si Steagu’ Rosu .

La vremea respectiva au fost disponibilizati peste noapte zeci de mii de oameni. Situatia de acum 20 de ani din Romania se aseamana intr-un mod bizar de mult cu situatia actuala din Franta. Nimic nu este nou sub soare, doar decalat in timp. Ceea ce difera insa sunt poate reactiile provocate si probabil urmarile si sensul lor.

Multi francezii urla ca nu mai pot, ca este injust, bat cu pumnul in masa sa-si recapete viata de odinioara , ii injura pe straini ca le-au furat locul de munca si fac greva foamei.  La fel au facut si romanii acum 20 de ani – dar au facut-o probabil un „pic” prea incet pentru a fi bagati in seama de mai marii lumii si probabil mult prea devreme pentru a deveni problema demna de luat in seama

O parte din francezi il astepta inca pe un Mesia prezidential pentru a schimba situatia din rarunchi. Refuzand pe moment (desigur cu exceptiile de rigoare) joburi necalificate preferand sa astepte cu gura LARG deschisa sa le cada posmagul gata mestecat de altii si plangandu-se ca asistenta sociala de care beneficiaza in masa este prea redusa pentru a le asigura un trai decent.

Acum ceva ani buni cand  acelasi tip de eveniment s-a petrecut in Romania, romanii au facut putin altfel caci sistemul era un pic diferit.  Romanii ori si-au luat bocceluta in spinare si s-au transferat pe la altii acceptand de multe ori orice job ce le-ar fi permis un trai mai decent (orice asemanare cu locuitorii provinciilor din China este pur intamplatoare – vezi prima parte articol ). Sau au acceptat inghitand in sec o scadere brutala a nivelului de trai reprofilandu-se pe meserii „cerute” de piata la momentul respectiv  – si dau doar primele trei exemple care imi vin in minte, la intamplare : zugravi, vanzatori la tarabe, femei de menaj .

Asta ar fi cam ce s-ar putea numi adaptabilitate, acea calitate rara pe care o mai avem inca, probabil cei nascuti inainte sau imediat dupa Revolutie pe vremea cand se practica inca conectarea la realitatea inconjuratoare fara vise virtuale juxtapuse si utopii de adormit copii . Asta apropo de programatorul care, abia iesit de pe bancile scolii,  nu accepta sa-si toceasca inteligenta proaspat acumulata pe mai putin de 1000 de euro pe luna , ca de !,  asa a citit el ca s-ar face pe la altii , ceea ce este total adevarat. Cu simpla diferenta ca acei altii nu prea mai au nevoie de programatori romani caci au ceva dificultati a-si ocupa proprii someri.  Reactia este in definitiv complet normala – inca odata orice comparatie cu angajatii chinezi de FoxConn care incep sa-si ceara drepturile este total intamplatoare vezi prima parte articol – dar poate un pic cam utopica. Cum spune o veche vorba din strabuni „numai cine nu cere nu are”. Problema aici este ca in curand programatorul respectiv va trebui sa se mute in China sau in India si sa isi propuna prestatiile intelectuale la tarifele locale daca va dori  sa il mai ia cineva in seama. Asta desigur , in cazul in care resursele in mana de lucru ieftina a provinciilor chinezesti vor mai fi exploatabile . Caci se pare ca salariul chinezilor a ajuns comparabil cu cel al romanilor. In sfarsit o veste buna nu ? Sau  poate prea tarziu ?

In alta ordine de idei francezii au inceput sa arate din ce in ce mai des cu degetul spre groapa sapata cu propriile maini. Tocmai in acest moment se intreaba increduli de ce naiba nu si-au dat seama mai devreme (?) ca practic de o buna bucata de timp tot sapa fara sa stie la radacina propriului declin, din dorinta schizofrenica de a fi mai catolici decat papa, mai etici decat fecioara Maria si mai ecologisti decat chiar programul Partidului Ecologist . Si din multe alte diverse motive economice.

Concluzia „surprinzatoare” afisata de un recent studiu realizat este ca industria europeana sufera de non respectul regulilor in ceea ce priveste comertul international . Cu alte cuvinte noi, „europeeni”, ne dam cu bata in cap de ceva vreme buna impunandu-ne spre aplicare zeci de mii de reguli  (bineinteles bine fondate … ) reguli aplicabile insa numai spatiului european si deloc concurentei „low cost” non-europeeane. Cu fiecare regula creste insa si factura produsului finit in asemenea masura incat s-a ajuns sa se produca brichete de trei ori mai ieftine in China decat in Europa.

„CONCURENTA DELOIALA !”  se striga acum in gura mare prin toate coltutrile ! Pai da, ca efect pare o scuza perfect valabila , ca si cauza insa mai trebuie sapat la radacina.

Si apropo de asta, sigur va suna cunoscut acest tip de efect din ce in ce mai cunoscut in ultima vreme in Romania. Diferitele norme europeene obligatorii de ceva vreme au inceput sa cantareasca din ce in ce mai greu la nivelul competitivatii globale . Problema de fond aici nu sunt regulile in sine – chiar daca de multe ori par/sunt aberante si ar merita o oarecare punere in perspectiva – ci perimetrul de aplicare restrans.

De ce merg lucrurile atat de prost in ultima vreme ? De unde si pana unde criza asta cazuta pe nepusa masa ? Raspunsul este la mintea cocosului, orice om cu bun simt il poate detecta daca vrea. Totul este bazat pe dezechilibre pe care continuam sa le producem fortandu-ne  sa ascundem sub pres aberatii peste aberatii evitand cu nonsalanta esentialul cauzei.

Problema cea mai grava este ca o facem in cunostiinta de cauza.

Sursa imaginii aici

Categorie : Provocari
Etichete : , , , , , ,