Povestea apei


Cu ceva vreme in urma o luam direct de la sursa. Stiti, genul acela vechi de robinet cu garnitura de cauciuc pe care, cu cat il invarteai mai mult, cu atat devenea mai „pe masura cerintelor”, usor de insurubat si la fel de usor de desurubat pana cand i se lua de atata adaptabilitate si se punea in greva, stropind in toate partile de draci de-ti venea sa-i renegi existenta, curgand apoi spre infinit intr-un fir subtirel de dimineata pana seara, pana reuseai sa-l prinzi acasa pe vecinul de peste drum, instalator cu carte de munca si experienta in domeniu.

Cu ceva vreme in urma era o adevarata vedeta, pura in goliciunea ei naturala. Mai toata lumea ii lauda calitatile, unii ziceau ca e unica, ca este „de pe deal” si nu multi ar avea acest privilegiu, altiii ziceau ca e taman buna, si al naibii de rece. Multi nici macar nu o bagau in seama, li se potrivea de-a dreptu’ „manusa” si nu aveau chiar nimic de spus in plus.

Cu ceva vreme in urma ni se lua din cand in cand atunci cand se declarau lucrari pe strada in urma unor crize semnalate in ultim moment. Uneori eram anuntati de starea de fapt printr-un afis caligrafiat in literele mari de tipar si lipit de gard. Atunci umpleam doua trei sticle si cada cea mare de fonta pana la jumatate si asteptam sa treaca criza. Alteori ni se lua fara introducere prealabila. Dar chiar si atunci supravietuiam.

Odata cu trecerea timpului lucrurile au inceput sa evolueze, rezervorul de pe deal a fost rechizionat pentru treburi mai importante, ne-am trezit racordati peste noapte la lacul de acumulare al orasului.

Tevile vechi de plumb au fost inlocuite  – in urma diverselor studii realizate in stanga si dreapta s-a considerat necesar sa se previna orice risc de contaminare cu metale grele – sanatatea locuitorilor a inceput sa fie impinsa din ce in ce mai mult in fata ca argument imbatabil al necesitatii de punere in aplicare a unor masuri de protectie in consecinta.

I s-au adaugat deci diverse solutii de purificare, care mai de care mai in pas cu moda si tendintele vremurilor. Care mai de care cu noutatea unui gust specific.

Totul s-a petrecut drept evolutie pana cand o ultima picatura a umplut paharul si a devenit incontrolabila. Unii ziceau ca e normal sa se intample asa, ca de catava vreme o bei de parca ai inghiti-o cu noduri ca pe un medicament dezinfectant. Altii afirmau ca numai un inapoiat se mai poate astepta sa o aiba direct de la robinet, ala de-l doare in cot de sanatatea copiilor si apropiatilor, ca in lumile civilizate se cumpara cu bani grei in bidoane bine inchise si certificate „de la sursa”. Si multi altii nu ziceau nimic asteptand sa fie dusi de … ea, dupa cum o vrea bunul Dumnezeu.

Si bunul Dumnezeu a hotarat ca unii se vor adapta la ce vor vrea altii sa se adapteze si o vor plati-o cu varf si indesat.

Alte povesti aici si aici

Categorie : Provocari
Etichete : , , , ,