Vanzatorii de iluzii
Ne place sa cumparam iluzii. Pentru ca nimeni nu le vinde ca iluzii – care ar fi prostul gata sa plateasca gras doar vise ?
Nimeni nu le vinde drept iluzii ci ca enorme posibilitati , scenarii extrem de convenabile. Care cad exact la tanc, exact pe subiect, exact in limitele pretului cuvenit. De cele mai multe ori spargand piata doar din vorbe sau doar din cuvinte frumos insiruite, excelent ticluite si excesiv de inzorzonat anticipate.
Mult prea excesiv de „exact ce ne trebuie” si mult prea decalat fata de exact ceea ce avem cu adevarat. Mult prea mult zgomot pentru intr-un sfarsit practic nimic. Intr-un sfarsit mult prea tarziu pentru a mai putea reface totul de la inceput.
Vanzatorii de iluzii au iesit in ultima vreme la atac masiv. Aplica tehnici vazute pe la altii si se amuza copios prostind multimea intr-un fel al lor specific deformat. Specific comercial, specific facut doar din vorbe … dar la comanda.
Vanzatorii de iluzii stiu sa capteze rapid. Prospecti, interese, atentii. Bombardand cu vorbe in bule efemere, captand raspunsurile fara intrebari, focalizand urmarea pe doar esentialul extras intr-un mod pur interativ. Pur colaborativ. Pur si simplu. Dar exact la tanc.
Vanzatorii de iluzii raspund perfect la toate intrebarile fara raspuns, jongleaza perfect cu plusuri si cu minusuri, ajusteaza vidul in iteratii succesive. Vanzatorii de iluzii ofera discounturi interesante la lansare si planifica livrari pentru ziua de ieri. Intr-un sfarsit iti zambesc suav si-ti bat palme albe de incantare.
Vanzatorii de iluzii ajusteaza totul doar la sfarsit, odata ce marfa le-a fost vanduta pe bani grei. Intr-un mod total gratuit si complet nespecificat in contract, transforma iluziile in realitati dur de incasat, in forme reale cu cost inzecit, dezgolind dureros doar efemerele vorbe si facandu-i de ras pe cei ce le-au crezut pe cuvant.
Vanzatorii de iluzii sunt la mare moda si extrem de contagiosi. Inainte de a cumpara iluzii priviti bine cuvintele si cantariti-le pana la capat sensul si logica. In caz de dubiu contactati expertii !
sursa imagine aici
🙂 Postul tău m-a făcut să mă gândesc la Coelho, deși el e relativ benign, bineînțeles; cărțile sunt ieftine măcar. Dar am citit iarăși astăzi nu știu pe unde că dacă vrei ceva mult de tot universul conspiră să ți-l dea (sau ceva de genul) ceea ce mă irită maxim.
Da, există vînzători de iluzii mult mai periculoși care vâdn iluzii mai scumpe.
Da , ceva gen exact inversul metodei Coué. Am auzit si eu. Din pacate nu prea mai timp.
Cam așa ziceam cândva și nu cred că greșeam… 🙂
Ca bine zici:”Ei sunt relativ puţini, dar destul de flămânzi să ne capteze atenţia pentru propria lor vanitate şi de ce nu, pentru propria bunăstare…” Si pentru propriul renume.
Una decurge din cealaltă, e ca un soi de bulgăre de zăpadă…
Modelul pe care l-am avut in cap cand am scris randurile acestui articol este unul din ce in ce mai intalnit in mediul in care ma invart : pe scurt , personaje principale : un client lamba care are ceva nevoi si un furnizor epsilon care raspunde cu o solutie. De multe ori clientul nu stie exact ce vrea , dar nu-i bai , epsilonul exista si e gata sa schiteze cerintele clientului (adaptate bineiteles la ce el , epsilon) poate furniza. De multe ori clientul nici nu stie ce are nevoie de ceva , dar nici atunci nu-i bai, epsilonul exista sa creeze buzzzzzz si campanii, si zvonuri si alte chestii la moda ca sa atraga inca ne clientii (prospecti inca). Odata ce toata marsavia asta este pusa in joc si scenarii diabolice sunt construite pe baza numitelor metode (vezi articol) , epsilonul e ales ca furnizor , cu contract si tot felul de clauze parafate si resparafate . Cand se ajunge la etapa aia dureroasa de concretizare a promisiunilor … surpriza !! Ba ca nu s-au inteles la termeni, ba ca perimetrul initial n-a fost bine explicat (deci prost inteles , nu?) ba ca exista suplete la oferta initiala care poate acoperi restul tripland pretul. In concluzie : vanzatorii astia de iluzii fac totul sa castige contracte .. si cam atat . Povestea se termina prin tribunale si cu niste depsiri de bugete colosale . Nimeni nu-i numeste hoti , oare de ce ? > Message du 05/06/12 20:19
Iar vanatorii de iluzii sunt de fapt cei mai buni comercianti. Noi iubim iluziiile si iubim sa ne se zica lucrurile ce vrem sa le auzim.
Nu intotdeauna iubim formele vide.