Cursa cu obstacole
Degetul.
Cel mai rau este atunci cand vrei cu tot dinadinsul sa il misti si nu reusesti : ba ca miscandu-l atat de simplu prea ai tinut mortis sa sari peste etape, ba ca l-ai miscat prea repede, ba ca l-ai dus prea la stanga fara sa iti informezi dreapta de traiectoria vizata, ba ca l-ai indoit ori prea mult ori prea incet ori prea inestetic, ba ca l-ai miscat dintr-o proprie initiativa defazata de alte initiative in curs pe acelasi subiect, ba ca l-ai miscat prea devreme, ba ca te-ai trezit prea tarziu.
Ba ca scopul nu justifica mijloacele, ba ca miscandu-l ai incalcat proprietati deja revendicate, ba ca una ba ca alta pana cand ti se ia de tot de atatia aruncatori cu pareri si avize pe post de ocupatie principala si mijloc de justificare a unei mizerabile existente.
Si atunci iti spui ca-l misti ori ba intotdeuna vor exista avize critice la adresa starii de tranzitie sau doar starii de fapt si ca indiferent de mijloacele folosite intotdeuna se vor trezi sigur cativa care sa iti explice ca ar fi trebuit sa folosesti alta tactica de atac mult mai adecvata situatiei.
In aceste conditii te hotaresti sa adopti prima miscare ce-ti trece prin cap si sa tai curbele aparute pe nepusa masa.
Importanta e miscarea spre tinta, restul e serpentina impusa .
Sursa imagine aici.
Pingback: Sanglot « schtiel
Pingback: Book « schtiel
Pingback: Little world « schtiel
Pingback: BunDeCitit.ro
Pingback: Paperboy « schtiel
Articolul este bun dar l-ai scris fără diacritice. Şi puteai să exprimi ideea mai bine folosind altă analogie decât cea cu degetul…
😆
Iti multumesc pentru parere ! Diacriticile nu le folosesc din lipsa de timp si de tastatura adecvata… Degetul … pai totul a pornit de la el , nu puteam sa nu-l mentionez;-)
Nu ştiu dacă mi-ai citit comentariul în nota corectă, sesizând că m-am autoplasat în exact subiectul articolului tău, genul acela de sfătuitor care întotdeauna are ceva de zis… 🙂
Initial nu am sesizat nuanta din comentariul tau dar nu-i bai ca , in afara de deget , totul se potriveste
Eu zic că orice analogie merge atunci când spui povestea vieții 🙂
Degetul nemiscat a fost prima metafora care mi-a venit in cap prisa fiind intr-o situatie in final comica. Deci da, degetul este smuls din realitate.
Salut
Ma intereseza sa cumpar un Advertorial (articol) pe blogul tau.
Daca esti interesat (a) trimite un email : happy_dar@yahoo.com