Eu scriu, tu scrii, ea/el scrie
Sa admitem ca exista jurnalisti mediocri si bloguri cu un continut de calitate, scrise cu pasiune. Sa admitem deasemenea ca modelul „2.0” ne-a schimbat modul de a consuma informatia. Mai nou ne atasam de cei care gandesc la fel ca noi si ii adaugam in blogroll, urmarindu-le gandurile pas cu pas sau, dimpotriva, ne detasam de cei cu care nu ne identificam ignorandu-le scrierile. Ne expunem controversele argumentandu-le infocat, creem discutii virtuale nesfarsite si le transformam uneori in adevarate exercitii de stil si de destelenit mintea. Este noul nostru stil de a devora informatia bruta, participand astfel la transformarea ei in ceva cu valoare adaugata.
A capitula ca jurnalist in fata unei astfel stari de fapt nu mi se pare a fi cea mai inteligenta si utila reactie. Ca si cum informaticienii de acum 20 de ani ar fi abandonat in masa cedand presiunii impuse de disparitia cartelelor perforate si aparitia bizarelor aparate cubice. Dupa parerea mea (sic!) blogurile nu vor inlocui niciodata adevaratul jurnalism, in primul rand pentru ca ele restituie, in general, pareri pur personale, nivelul lor de subiectivitate fiind mult prea ridicat pentru a putea expune un fapt in cel mai adevarat mod. In al doilea rand, accesul la informatie – cat mai noua si cat mai bruta – nu este la indemana oricui . Cati dintre bloggeri reusesc astazi sa obtina ultimele informatii, inaintea cititorului de rand ?
Revolta si mai ales riposta fata de un anumit nivel de mediocritate jurnalistica expus in fata invaziei bloggerilor amatori ar putea fi chiar benefica , ar putea impulsiona profesia de jurnalist, dinamizand-o printr-un avant calitativ .
Unii jurnalistii ar trebui sa integreze din ce in ce mai mult fenomenul “2.0″ pentru a-si ameliora scrierile si perceptia . Unii bloggeri ar trebui sa se inspire din scrierile de valoare ale adevaratilor jurnalisti pentru a inceta poluarea cu texte agramate si fara valoare.
Ameliorarea sistemului actual de promovare a « calitatii jurnalistice 2.0 » ne-ar putea lipsi probabil , de o parte din ravagiile pe care le citim si le vizionam cu totii zi de zi convigandu-ne sa-i lasam balta pe “faimosii bloggeri din top” pentru a putea devora ceva de calitate .
Ganduri inspirate de discutiile de aici.
Sursa foto : aici
Pingback: Eu scriu, tu scrii, ea/el scrie « Perspective | BunDeCitit.ro
Jurnalistii sunt prea ocupati cu fluxurile de stiri si teama ca se inchide si taraba lor. Sunt salarii incredibil de proaste (in special in provincie) si tot felul de cerinte idioate: nu stiu cate zeci de stiri pe zi etc. Am lucrat in radio 10 ani si am colegi cam peste tot. Adevarul, redactia de la mine din oras, dadea un salariu mai mic decat luam eu pe o ora de emisiune pe zi, dar colega mea (care presta deci la 2 chestii) trebuia sa scrie vreo 10 stiri cred pe zi. In mod normal, daca iti merge creierul un pic pe international, faci 100 de dolari PE ZI scriind articole. Si aia de acasa, fara sefi si isterii. Drept ii ca-s prea putini romani deschisi spre freelancing sau atat de buni la engleza.
Blogurile sunt una si jurnalismul alta. Si nu inteleg de ce suntem mereu bagati in aceeasi oala. Eu scriu de placere, scriu subiectiv si nu am avut pretentii ca-s jurnalist, nici cand prestam emisiuni la radio. Da, am o libertate mare de exprimare, scriu cand doresc si culmea castig cam cat un datator din asta din taste la cate un ziar. Imi aleg evenimentele la care sa merg sau in care sa ma implic, scriu despre ce ma trece in momentul respectiv si am cititorii mei, care vin sa afle ce idei ma mai incearca
Nu ma intereseaza ce se intampla in ‘jurnalismul’ adevarat, in conditile in care ultima emisiune vazuta partial era una de stiri prin New York (acum vreo 3 luni), nu citesc ziare, nu le citesc nici macar informatia de pe editiile online. Nu ascult posturi de radio, pentru ca dau muzica absolut cretina, asa ca sunt intr-un turn de fildes, sa zic asa.
Se pare ca pot trai si fara sa stiu ce starleta si-a mai pus silicoane, stirile care ma intereseaza si sunt atat de ‘grave’ ajung si la mine prin online, in rest sanatate si salarii mari le doresc tuturor. Daca maine se inchid TOATE ziarele si posturile de televiziune/radio din Romania, e foarte posibil sa nici nu imi dau seama, atat de ‘utile’ imi sunt.
Teoretic avem si ceva mai bun de facut in viata, decat sa cascam zilnic ochii la emsisiuni proaste si sa citim ziare ce freaca aceleasi stiri de pe net, multe traduse cu dosul. Ne sunt mai utile niste carti, poate niste cursuri de reconversie, poate o plimbare prin parc sau niste ore petrecute in familie.
@Dojo , bun venit pe aici. Sunt complet de acord cu tine cand afirmi ca „meseria” de bloger nu trebuie confundata cu cea de jurnalist. Ceea ce m-a frapat insa in fenomenul „teama” este reactia de retragere in fata unor ne inamici si a unui fenomen normal pentru epoca in care traim. In definitiv spatiul de comunicare este deschis tuturor , ca sa rezisti insa, ai nevoie de o leaca de adaptabilitate si spirit de observatie . Relatia „cititor/spectator – scriitor/realizator” este in dublu sens , publicul se formeaza in functie de ceea ce ii servesti , nu ii convine , cauta la vecin. Din pacate, adevaratele valori nu ni se servesc pe tava, trebuiesc cautate , gasite si partajate. Publicul secolului 21 ne se mai multumeste sa ramana un simplu spectator , el are ceva de spus si apreciaza ca spusele sa ii fie luate in considerare. Meseria de jurnalist trebuie sa evolueze pentru a integra toate aceste noi curente.
Bine te-am gasit si saru’mana de vizita. Am pus blogul la bookmarks, deci voi reveni 🙂
Eu mi-am dus viata pe ideea „pentru mine, restul cu treaba lor”. Nu mi-a pasat niciodata de x sau de y si mai ales nu mi-am cenzurat cariera pentru ca altul poate sau nu in domeniul respectiv. Am facut radio pentru ca AM VRUT ASTA si am tras ca proasta, asa cum doar un om la 20 de ani poate. M-am apucat de web pentru ca asta am dorit si iar am tras inca o tura.
Este un razboi doar in ideea unora, care, in loc sa-si vada de blidele lor, is mereu cu nasul in ale altora. Jurnalistii buni NU mor de foame. Sunt multi care tin si bloguri sau care au trecut si in alte domenii. Sunt si ‘impotentii’ care blameaza pe oricine pentru esecurile lor. Este greu in ziua de astazi sa traiesti ca un jurnalist, asta o spun dupa ce acum 2 ani salariul oferit nu-mi acoperea nici rata de leasing. Atunci m-am rupt si am realizat ca a fost frumos cat a durat.
As putea gasi 10000 de vinovati pentru esecurile mele. Culmea este ca si azi, la 2 ani deci de cand eu nu mai sunt ‘presar’, exista in media oameni ce rezista. Sunt cu pile unii, sunt exceptionali altii. Eu nu am putut. Si nu e de vina blogarimea pe tema asta, a fost o conjunctura idioata si nici eu nu am mai avut nervi sa lupt intr-un domeniu ce si-a pierdut deja farmecul.
Daca fiecare ne-am vedea de blidele noastre, ar fi mai bine. Nu mananc painea niciunui jurnalist, nici ei prin existenta lor nu-mi ‘sapa’ blogul. Suntem entitati diferite si poate ne mai intersectam la cate un eveniment. Dar fiecare e pe treaba lui. Ei sa scrie cat pot de bine si io incerc ceva de genul la mine pe blog.
Prea multa energie consumam pasandu-ne de altii 🙂
Sunt 100% de acord cu faptul ca mai mult ne intereseaza blidele altora decat propria ograda. Important in ceea ce faci este sa o faci cu pasiune. Ma doare inima cand vad cum suntem infestati de mediocritate pe undele principale (ne intrebam mai apoi de unde ni se trage esecul educational ?). Un mic efort de cautare a valorii ar merita incerca din cand in cand. In orice meserie exista buni si … mai putini buni. Cand intervine banul ca scop in sine , pasiunea este amenintata . Caci , in general ban mult inseamana ori prea multa munca, epuizanta , ori tranzitie pe alte sisteme de valori. In ceea ce priveste meseria de jurnalist , a sosit poate momentul sa sufere o schimbare . In bine . Fenomenul „blogerit-ului” este o oportunitate pentru cei ce nu judeca doar in alb si negru. Dovada : „Jurnalistii buni NU mor de foame. Sunt multi care tin si bloguri sau care au trecut si in alte” : datorita blogurilor tinute de astfel de jurnalisti am aflat de ei si profit de continut de valoare. Vremurile ne forteaza sa le urmam , impletindu-le armonios cu pasiunile . Cei incapatanti risca sa piarda trenuL. Cam asta ar fi , nu renuntam , evoluam .
Te mai astept !
Noi scriem, voi scrieti, ei scriu … 🙂
Mai rau este cand toti scriem si nimeni nu mai citeste 😉
Depinde, daca scrii gandindu-te la cititor, poate … daca scrii mai mult pentru tine, ca intr-un jurnal personal, poate ca nu mai e chiar asa de rau.
Cat despre “faimosii bloggeri din top”, sunt si ei tot oameni, supusi greselii, ba uneori chiar „rutinati”, fapt pentru care pot avea de invata de la cei noi – care sunt un fel de „fresh blood”.
Foarte interesant pusa problema „pentru cine scrii tu?” . As tinde sa spun ca un jurnalist scrie pentru cititori , un blogger nu neaparat. In ceea ce priveste „bloggeri din top” ma refeream aici la anumite topuri si anumiti bloggeri. In special un anumit continut promovat de „fratii bloggeresti” dar fara nici o valoare. (imi cer scuze daca afirmatia facuta este prea generalizatoare)
Mie imi pare ca e gresita in fapt distinctia jurnalist/bloger. Nu ma dau drept jurnalista, ca nu-s, dar „bloger” se refera pana la urma la mediul de exprimare, nu la continut. Pe cand jurnalist, as zice, se refera la un anume mod de abordare si anumite caracteristici ale continutului, dar nu la mediul de exprimare. Mai simplu: un jurnalist care nu scrie la ziar, ci pe blog, e bloger si deci nu mai e jurnalist?
@Diana Coman , bun venit . Definitia jurnalismului (Wikipedia) : „Jurnalismul este activitatea care consista in a colecta , asambla , verifica si comenta faptele pentru a le aduce la atentia publiculu” pune accentul pe modul in care a fost conceput continutul publicat. Aici situez eu diferenta esentiala cu blogurile , ale caror continut exprima , in momentul actual , si in general, pareri personale , nu intotdeuana verificate. Un jurnalist care publica pe blog ramane jurnalist atata vreme cat respecta obiectivitatea si veridicitatea celor expuse. Cam asta ar fi parerea mea vizavi de „nuantele” de diferenta. > Message du 12/10/11 09:34
Chestia asta cu scrisul s ijurnalismul este la fel ca versurile si poezia exprimate de Mihai Eminescu – in „Criticilor mei”.
Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
..
Versuri de la: http://www.versuri.ro/
Jurnalismul este in cautarea identitatii. Ce-i acum in media romanesca nu se poate numi jurnalism, pentru ca nu respecta niste norme deontologice minimale, nu au valori, lipseste etica etc… Cei care scriu pe bloguri nu au pretentia ca fac jurnalism.
@Deceneu : Din cele spuse trag concluzia ca „moartea jurnalismului” nu poate fi imputata blogerilor ? Sunt multi (fosti) jurnalisti cu bloguri de foarte mare valoare , cum s-ar putea explica fenomenul ?
La care „moarte a jurnalizmului” te referi? La a celui din Romania?
Aici jurnalismul a fost „strivit” de trusturile finantate de la buget prin publicitate, asa cum au fost demolate si partidele politice.
In anii ’90 presa independenta a fost sabotata pe fata cu cota de hartie si cu monopolul distributiei. Ulterior stirile radio si tv au continuat in alta forma sa concureze printul. Jurnalismul poate sa-si revina utilizand internetul.
Blogurile nu sunt surse de stiri si de evenimente, deci nu au contribuit la moartea jurnalismului. Blogurile pot fi surse de opinii de analize, dar analize destul de modeste cat poate face un om. Analizele adevarate se fac in echipe de specialisti dupa metodoologii bine structurate.
@Deceneu , da , intrebarea de origine era daca jurnalismul mai are vreo sansa in fata fenomenului „bloger” si , in general , informatie captata si comunicata de omul de rand , jurnalistul „lambda”. Daca ar fi sa moara din aceasta cauza ar fi chiar bizar ca s-ar intampla doar in Romania . nu ? De ce jurnalistii de la „The Times” , „The Economist” , „Le Point” , „Challenge” , ca sa citez numai unele , sunt departe de a fi morti si ingropati ? Ca bloggeri exista cam perste tot in lumea asta . Problema nu sunt bloggeri , ei nu vor inlocui niciodata un jurnalism de calitate , problema este ca vremurile se schimba , nu se mai pot aplica aceleasi modele ca acum 20 de ani pentru a capta atentia publicului . Cum spui foarte exact in postul citat , continutul stirilor vehiculate in media romaneasca este mult prea plat , analizele sunt rare si cele de calitate si mai rare. Publicul poate capta realitatea si singur , nu are nevoie de intermediari , ceea ce il intereseaza (si aici blogurile umplu lipsa) este valoarea adaugata ce poate fi adusa de o analiza inteligenta si deschisa a unor situatii. De ce la altii se poate si la noi nu ? De ce fosti (si actuali) jurnalisti pot atrage atentia printr-un continut de calitate publicat pe blog in timp ce media (audovizual inclus) continua a tortura publicul cu continut degradat ?
> Message du 12/10/11 22:34
Moartea jurnalismului romanesc a fost rezultatul luptei pentru dominare a pietei media. Presa independenta nu a putut face fata presei subventionae si sponsorizate prin bugete de la stat. In perioada Nastase a fost o „curatare” a presei scrise si apoi fenomenul s-a definitivat. Mass-media video independenta nu a fost niciodata, iar cea de stat nu poate face politica sau face politica partizana, depinde de conducere.
O opinie despre jurnalisiti din interiorul breslei. 🙂
http://www.cotidianul.ro/o-comunitate-dezbinata-uneori-stearsa-160702/
Eu scriu dintr-un singur motiv: gândesc și nu vreau să țin totul pentru mine!
Cât despre jurnalism vs.(?) blogging… Nu știu ce să zic, fiecare putem face exact ce dorim, cu condiția să o facem pentru un scop…
@Ciprian : partajam , creem impulsionati de schimburile de idei cu ceilalti, teoria „adevarului absolut” isi pierde, incet , incet adeptii . Este un curent pe care jurnalismul secolului 21 ar trebui sa il integreze mai mult .
Foarte corectă observație!
Pingback: Cioran, Noica, Blaga, Țuțea, Eliade TREBUIE INTERZIȘI? Ce lipsește creației să se poată manifesta în deplinătatea ei? | Bciprianmp’s Blog
Sper sa ai dreptate: sa mai ramana cateva redactii in picioare, care sa faca si un pic de jurnalism. Altfel vom duce dorul informatiei nedigerate de unul sau de altul.
PS: multumesc ca m-ai gasit cumva, asa te-am gasit si eu pe tine 🙂
@Catalin , bun venit si bun gasit ! Eu sper ca au mai ramas ceva oameni destepti in Romania ca sa ridice stafeta . Cum graieste faimoasa zicala pe care fiecare dintre noi o aplica cel putin odata in viata : „orice sut in fund este un pas inainte”.
Pingback: Judecata « Abisuri