Moarte cu pipeta


Evenimentele din ultimul timp au relansat cateva dintre dezbaterile prafuite, delicate conversatii  multa vreme evitate, sau doar oportunist ocolite. Este vorba, printre altele, de cum si unde ar trebui plasat cursorul pentru a supravietui, imbogatindu-ne eventual sau doar traind ramanand cel mai aproape de ceea ce numim „in plina forma”, nepoluati, sau cat de putin posibil. A fi sau a nu fi iluminati pe baza energiei nucleare?  Tinand cont ca (in sfarsit) ne-am dat seama ca riscul zero nu exista, care este cantitatea de risc pe care suntem gata sa o mizam, pana unde suntem gata sa acceptam „ne-binele” sau sa platim binele ceva mai mult, sacrificandu-ne „un pic mai mult” pentru mai multa securitate?

„Dar de ce analizam numai nuclearul si riscurile degajate?”  – zicea cineva , „de ce nu ne-am interesa, de exemplu, de alte surse de poluare, mai putin vizibile, poluarea cotidiana care ne imputineaza pe zi ce trece?” Si tot acel cineva dadea ca exemplul… Bucurestiul, capitala europeana cu nivelul cel mai ridicat de poluare, un oras ce sufoca  si isi sufoca locuitorii pe zi ce trece, expunandu-i la o moarte inceata dar sigura?

” Locuitorii Bucurestiului nu au la dispozitie decat 2,5m² de spatii verzi pe locuitor – fata de norma recomandata la nivel modial care indica 12m². Ecologistii avertizeaza ca, in ultimii 15 ani Bucurestiul a pierdut mai mult de 1700 hectare de spatii verzi, un proces care continua in prezent” . Sursa : euranet.eu . „Concentratia medie de particole fine inregistrata la Bucuresti este de 38,2 micrograme , valoarea nominala preconizata de Organizatia mondiala a Sanatatii fiind de 10 micrograme .” Sursa orange.fr