Viata de artist


Cu totii ne nastem artisti.

Unii devenim, incet, actori. Altii, figuranti.

Frontierele sunt ascunse dibaci in peisaj. De multe ori ne trezim, fara sa o fi dorit vreodata, intr-o postura cu dimensiuni nepotrivite pentru ceea ce suntem cu adevarat. O talie prea jos, ne risipim frustrati. O talie prea sus, ne macinam stressati.
A fi ceea ce suntem si a deveni ceea ce putem fi, cere  iscunsinta si intelepciune. Si o doza de sinceritate. O adevarata arta …

Arta de a fi adevarati, noi , cei cu care suntem obisnuiti, fara a adauga nimic mincinos. Fara a adauga nimic dificil de gasit, care ne-ar transforma in altceva.

Arta de a ne constientiza limitele. De a nu fi excelenti in toate. De a putea jongla cu excelente diferite fara a le masura.

Arta de a face un infinit din putinul de care dispunem fara a ne pierde in vorbe mincinoase.

Arta de a nu ne amagi cu visele altora, sau cu vise furate de la altii. Arta de a ne putea creste propriile vise

Arta de a  fi mandri cu ceea ce suntem, nu cu ceea ce am fi vrut sa devenim.

Arta de nu-i incarca pe altii cu esecurile si neimplinirile noastre.

Arta de a nu ne imbata cu apa rece , mult prea rece … sau mult prea des.

Arta de a umple cuvintele cu un pic mai mult din noi, fara teama de a ne goli.  

Arta de a recunosate ca perfectiunea nu exista.