Un oras numit Brasov
Dintotdeuna mi-a placut sa ma plimb prin orasul vechi , sa ii simt istoria pe care o degaja .Sa ii simt mirosul de „kurtos kalacs” sau cel de covrigi in pregatire. Sa ii simt trecutul si sa ma simt imbatranind. Sa descopar urmele prezentulului , ascunse dibaci in decor. Acest prezent atat de visat odinioara .
Ador lumina la mijloc de zi , duminica, pe „Repubilicii” , strada simbol a orasului , imposibil de ocolit, imposibil de „ne haituit” in raita. Mereu animata , niciodata pustie , nici macar la caderea noptii, mai ales la caderea noptii! Este una dintre cartile de vizita a locului, in transformare continua, in ritm cu prezentul, fidela trecutului .
Iubesc vechile biserici , pacea si linistea pe care o degaja.Ma impresioneaza de fiecare data rezistenta lor in fata trecerii timpului si a schimbarilor, in fata istoriei zbuciumate.Eternitatea pe care o degaja si credinta pastrata , speranta impartasita. Imi place sa schimb ceva ,din cand in cand – vorbe , idei , pasiune – cu cei care au inca credinta inradacinata – vecini, din familie , prieteni sau simpli trecatori- cei care isi poarta demni viata de zi cu zi in ritmul traditiilor trecute de la o generatie la alta .
Iubesc casele vechi si culorile lor vii – rar amvazut culori atat de intense pe ziduri atat de vechi. Am crescut in intimitatea stradutelor inguste, inconjurata de intelepciunea casutelor mici. Dar nu le-am remarcat niciodata.Pana cand nu am vazut alte orase si alte stradute vechi in alte colturi de lume. Este ciudat cum ne obstinam sa nu remarcam detaliile de langa noi , avem nevoie de a ne indeparta ca sa le putem regreta.
Culorile intense … se explica usor dupa o iarna petrecuta in Brasov. Toata lumea cauta caldura, in jurul unei palinci – produs inca natural , produs de vecinul de peste drum , de bunicul unui prieten sau, pur si simplu, primita „cadou” – sau in jurul unui foc de gratar, inconjurati mormane de zapada si amintiri …
Eu sunt un mare fericit! M-am născut în Bucureşti, am copilărit la munte, în Petroşani iar la Braşov, mi-a plăcut exact ce povesteşti tu aici. Ce ciudată e viaţa! Ultima vizită „afară din bârlog”, înainte de plecarea din ţară, a fost exact la Braşov. În februarie 2009. De fiecare dată când ajung în Braşov, două chestii vreau să văd… altfel… Biserica Neagră şi Primăria. De fapt, „Piaţa Sfatului”. Celebra piaţă în care se iau şi se dau cerbii… Am văzut-o şi pe vreme bună şi pe vreme rea, pe ploaie, pe ninsoare, pe vânt, pe soare… Totuşi, acolo vreau să merg. Şi îmi mai plac „cotloanele”. Pentru cine aude prima oară de Braşov, e greu de explicat ce înseamnă o stradă mică, ce urcă pieptiş şi pe care un Smart sau un A4, ori dă marche-arriere, ori găseşti tu un intrând să te ascunzi ca să îşi continue maşina drumul… E o senzaţie tare stranie să întinzi mâinile şi să îţi lipeşti palma stângă de zidul clădirii „de peste drum”, în vreme ce palma dreaptă se sprijină pe zidul „de pe partea ta” de stradă… Mereu m-am întrebat cum poate o casă cu 2 etaje să îmi apară mai mare ca blocurile cu 12 etaje. Ca să înţelegi asta, trebuie să mergi în Braşov. Să vezi. Să pipăi cu ochii, să asculţi cu mâinile, să miroşi cu urechile, să guşti cu nasul…
Eu merg de cel putin 2 ori pe an la intalnirea cu autenticul ….Prea putin dar traiesc intens fiecare moment .
Eu sunt din Brasov ,culmea e ca sunt plecat majoritatea timpului in alt oras,dar sincer e printre cele mai frumoase orase din tara(si am vazut multe orase) si ca zona si ca organizare si un aer civilizat ce se simte printre oamenii brasoveni,e un loc linistit inca,unde poti sa traiesti armonios ,cat despre centrul vechi…nimic nu se poate compara cu o plimbare pe Republici atat iarna printre nametii frumos luminati de instalatii,cat si vara cand poti sa admiri Biserica Neagra din capatul dinspere Prefectura pe un fond albastru al cerului ,sau pur si simplu sa te plimbi printre terasele mereu pline de liceeni Sagunisti, as facea asta tot timpul si am ajuns la concluzia ca un weekend e prea scurt sa inspiri aerul aparte ,aerul tare de sub Tampa, un aer total diferit si atat de drag mie.
Si sa nu uitam de privelistea nocturna de la belvederea de pe drumul de poiana ,un alt loc unde poti sa pierzi ore intregi doar admirand de sus,splendoarea Brasovului, cine stie cunoaste si cu siguranta se va intoarce iarasi acolo ,inapoi, merita sa incerci credema ! 😉
Ma bucurat foarte tare cand am vazut postul asta si ma bucur ca sunt si alte persoane care apreciaza acest oras. Va mai asteptam pe la Brasov, numai bine !!!
Brasovul…un oras de poveste ,un oras de vis…. il iubesc !
Bun venit ! Iti multumesc pentru cuvintele frumoase , si eu cred ca Brasovul (meu natal) este unul dintre cele mai frumoase orase pe care le-am vazut. Cand ai avut in plus sansa sa il cunosti in intimitate si in plus ii cunosti si oamenii si stii cat de uniti sunt ( imi aduc aminte de coltul brasovenilor din Ring de la Costinesti , de foxul brasovean , etc etc) este o adevarat mandrie !
O da Ring ,Costinesti , un alt loc care il ador …sper sa promovam sa ajung la vara pe acolo :X
Nu stiu cine esti ,dar ai un blog interesant,imi place cum gandesti,se vede ca esti brasovean <felicitari ,team pus la blogroll 😛
Cu multumiri , Dana
Enchante !
Sunt din Tulcea, locuiesc în București, dar Brașovul este a doua casă pentru mine. Am parcurs fiecare rând și poză și…mi s-a făcut dor de casă. Mulțumesc!
Bun venit ! Si dorul meu de indata ce il parasesc …Mi-l aduc aminte uitandu-ma la fotografii si retraind senzatiile bine pastrate in amintire. Noroc ca mai exista maine