Tactica de atac ?


Exista mai multe metode de a aplica un tratament unei societati bolnave. 

Tratarea prin umor ar putea fi un mijloc inteligent de a pune delicat degetul pe rana . O unda de umor critic este un mod civilizat de exprimare , mai civilizat decat o incaierare verbala incarcata de termeni greu de pronuntat.

Unii insa prefera solutiile radicale , considerand ca „ranile nu se ating , nici macar delicat ci se ,,trateaza”…atingerile , chiar delicate , produc dureri si sunt inutile…ca sa nu spun ca se poate vorbi chiar de tortura” .

Altii prefera atacul direct pentru a (re)provoca cauza , considerand probabil  ca singura tactica prin terapie de soc poate vindeca . O incizie in bine pentru a identifica raul. Atacand insa prea tare poti pierde pacientul , sau te poti pierde pe tine ,  prin pierderea credibilitatii . 

In mod gresit ne obstinam sa aplicam o tactica universala , neluand in consideratie contextul si publicul vizat .  „Tactica de atac” ar trebui stabilita in functie de  sensibilitatile sau insensibilitatile adversarului , dar cine are timp de psihologie in lumea grabita in  care traim ? Cine are timp sa recunoasca ca adevarul universal nu exista , si , din contra , greseala universala , exista in fiecare dintre noi ?