Inteligenta culturala vs. gafa culturala
As incepe cu un adevar : Increderea se castiga greu si se pierde usor .
As continua cu o intrebare : cate dintre erori isi au originea in lipsa de tact … cultural ?
Vi s-a intamplat vreodata sa ratati o afacere din cauza unui defazaj cultural cu cel din fata ? De genul : un gest gresit , un comportament deplasat , o interpretare gresita a unui gest sau a unui comportament ? Presupun, ca la baza, avem impresia ca toata lumea functioneaza dupa aceleasi reguli , peste tot ….
Astfel se pot explica criticile aspre la adresa gesturilor considerate ca deplasate sau prea reci si distante ale noului patron strain propulsat la carmele unei echipe .
Si probabil ca asa se explica si de ce unii ne privesc piezis cand le spunem ceea ce gandim , fara prea multe ocolisuri « diplomatice », si de ce, in acest caz , suntem considerati prea directi, deci « lipsiti de experienta ». Si de ce, intr-un context cultural diferit, ni se va cere sa continuam in acelasi stil direct , atat de mult apreciat caci atat de eficient .
Este probabil si explicatia privirii piezise la ne-intinderea mainii ca semn de salut , considerat ca lipsa de politete si reticenta de colaborare . Sau a privirii mirate a barbatului din fata , ramas fara cuvinte in fata mainii intinse , pe neastepate , de femeia din fata lui – in tara lui femeile nu strang mana barbatiilor . Si a dezamagirii femeii , desconsiderate .
Asa se explica de ce ai ratat coeziunea grupului de parteneri care te-au asteptat 10 minute ca sa inceapa reuniunea – in acelasi timp , 10 minute sunt nesemnificative pentru tine , tu care ai obiceiul de a uita de intalnirile planificate ?
Tot astfel se explica momentul de liniste creat cand ai inceput sa vorbesti cu cel de langa tine , in mijlocul unui discurs si respingerea resimtita la sfarsitului proiectului , tu care obisnuiesti sa nu te asculti decat pe tine si sa vorbesti in acelasi timp cu altii ?
Eroarea este umana , in definitiv . Capacitatea de a intregra si corecta traiectoria , depinde de fiecare.
Daca faceti parte din cei care nu au putut anticipa intelegerea comportamentului celui din fata va trebui sa va adaptati , intr-un fel , incepand prin a evita interpretarile . O discutie explicativa si deschisa este ideala . Daca firea nu va permite, caci poate prea mandra si prea egocentrica, va trebui sa includeti probabilitatea unui esec, dar, in acest caz, pagubele vor fi puse pe seama … lipsei de comunicare interculturala .
Daca faceti parte din cei deschisi la ajustari comportamentale – dar nu ati dispus inca de o sansa de anticipare servita „pe tava” , va sugerez sa va construiti sansa pe baza catorva exemple (Inteligenta culturala ) din care se poate invata cate ceva. Chiar daca nu tot … Restul depinde de fiecare.
De multe ori, oricat am explica si am incerca sa fim deschisi, afacerile, mai mici sau mai mari, tin si de mentalitatea celui din fata. Facem tot posibilul sa nu ne ascultam noi pe noi, insa din pacate, avem prea multe „gafe” culturale drept dovezi la treapta cea mai de sus a societatii ptr ca cineva mai „de jos” sa inteleaga adevaratul sens al titlului acestei postari. Foarte bun articolul.
Sigur ca nu putem evolua singuri , sunt situatii cand cel din fata este inchis la orice deviere culturala , dificil de jonglat comportamental in acest caz. In ceea ce ii priveste pe ceillati , desigur , este jenant , mai ales cand rezultatul ne va impacta direct . Daca exista posibilitatea de a le putea sugera o schimbare de comportament , sa nu ezitam . Daca nu se poate , sa ne creem singuri relatiile de incredere , chiar daca ne va lua mai mult timp , rezultatul va fi delicios si ne va simplifica existenta .
Colaborarile şi întâlnirile la care participă persoane provenind din locuri cu diferenţieri culturale / comportamentale sunt oarecum delicate. Pentru a avea succes trebuie să te adaptezi cerintelor interlocutorilor, mai ales dacă esti pe terenul lor.
Eu prefer să studiez dinainte diverse uzanţe, sau câte um pic despre locurile unde mă duc, pentru a şti la ce ma pot aştepta ca să evit gafele. Mai aiurea este la popoarele arabe sau cele slave, unde, mai ales dacă este şi o relaţie de prietenie trebuie sa te şi îmbraţişezi cu bărbatul, sau sa te baţi prieteneşte pe spate, sau să il ”săruţi” pe obraz de 3, sau de 4 ori.
Tot aşa trebuie ţinut cont de cum şi cui strângem mâna, sau cum ne îmbrăcăm, sau cum tratăm femeile din businessul respectiv.
Prima impresie are o importanţă foarte mare la prima întâlnire.
Am observat că la noi există impresia ca o tipă cu fustă scurtă, cu picioare lungi, subţirică dar proastă ca noaptea postată într-un showroom lângă macara, sau bormaşină, sau mai ştiu eu ce maşinărie are mari şanse să ridice cifra de afaceri. WRONG, sau cel putin din punctul meu de vedere.
O definiţie la care fac apel din când în când este aceea care spune despre CIVILIZAŢIE că este CULTURA ÎN ACŢIUNE. Apropo de mâna întinsă, care în unele colţuri de Europă uitată sau încă nedescoperită se poate chiar … săruta :-), fără ca aceasta să garanteze încheierea afacerii sau vreo depăşire, în cealaltă parte, a politically corectness-ului…
Eu as termina cu un adevar probabil mai „tare” ca cel cu care ai dfeschis postul (iarta-mi tupeul), „increderea o pierzi o singura data!”
sau
„increderea nu se cere, se castiga”
🙂
Exact , bine spus , din pacate se rateaza mult pe tema asta . Lumea moderna este prea grabita ca sa se mai gandeasca la consecinte inainte de a lua o decizie …