Armenia : dus-intors (2)
5 ore si jumatate de zbor Yerevan – Paris . Ni se anunta traseul de zbor , vom zbura deasupra Marii Negre , vom survola Romania („Bucarest et Transilavanie”) . Apoi Ungaria si Budapesta . O unda de mandrie , Transilvania face parte din simbolistica de comunicare „pe scurt” despre Romania.
Un peisaj de vis ne este servit in jumatatea de ora care urmeaza decolarii. Masivul Ararat in toata splendoarea lui hibernala , iluminat de razele unui soare inca timid si inconjurat de o bruma fina , ca o protectie impotriva frigului. Un peisaj inghetat in timp , martor tacut al unei istorii zbuciumate . Un peisaj simbol . Un simbol furat , sau poate doar imprumutat .
Daca ar trebui sa caracterizez pe scurt impresia pe care intalnirea cu armenii mi-a facut-o, as spune ca la prima vedere par oameni tristi si ingandurati – senzatie amplificata uneori de trasaturile lor aspre.
O prima impresieinselatoare , caci , odata ce o conversatie se leaga , tristetea dispare incet , incet – poate nu total dar suficient cat sa lase o urma de speranta – si simplicitatea lor te cucereste . Simplicitatea si mandria .
Acesti oameni simpli si mandri iti vor deschide usa casei , te vor invita la masa , in familie , iti vor servi „vodka din fructe” si ceapa verde , te vor invita sa iei parte la pregatirea gratarului „la gura gropii” si .. iti vor povesti povestea lor . Cum era pe vremea cand erau cu totii impreuna , in acelasi loc , un loc de 10 ori mai mare si cu 3 mari mai multe. Iti vor explica ca au ramas impreuna, chiar daca nu toti in acelasi loc .
Rabufnirile istorie i-au obligat sa traiasca altfel , astazi sunt 3,5 milioane in tara si .. 7,5 milioane in afara tarii . Exista chiar si un Minister al Diasporei …
Acesti oameni simpli si mandri iti vor dedica o zi intreaga din timpul lor liber sa iti prezinte tara si istoria lor – din cand in cand ii vei auzi pomenind de „Armenia occidentala” , vei intelege ca este vorba de Armenia din vestul Armeniei , iti vor descrie pietrele gravate cu cruci , bisericile sapate in stanca sau ridicate la 2000 m altitudine pe malul lacului Sevan .
Exista in Armenia un fel de amestec de „foarte vechi” cu „foarte nou” , o senzatie ciudata ca lipseste o bucata de timp. Biserici noi de stil contemporan construite langa cele vechi , pentru a servi botezele . Sculpturi contemporane , colaje si … piatra peste tot . Caci , am uitat sa spun un lucru esential : Armenia este o tara a pietrei .
Intre timp peisajul de pe geam s-a schimbat , acum privesc varfurile carpatine in versiunea lor de iarna , in curand vom traversa stepa ungureasca si apoi Alpii . Inca 3 ore de zbor …
Eşti o norocoasă, sau mai bine zis o bogată sufleteşte!
Am avut o mare sansa sa vad Armenia , o adevarata experienta. Daca stii sa asculti , aflii multe .
Sunt curios cat de Europeni sunt armenii, mi se par o natiune deopotriva deschisa, prin activitatile traditionale de negot si prin raspandirea diasporei pe continent si in lume, dar si inchisa, arhaica. Care or fi diferentele intre armenii din tara si cei de peste hotare?
PS: cuptorul l-am confundat la inceput cu o farfurie zburatoare. 🙂
Armenia se afla la intersectia Occidentului cu Orientul influenta celor 2 „lumi” este prezenta . Eu am constatat-o pe meniu , o combinatie reusita est/vest, european / oriental. Ca si religie sunt crestini (apostolici ). In ceea ce priveste diferentele , probabil ca exista , cultura sovietica a trecut peste unii ….