Socul generatiilor – agonie si extaz ?
Cand eram „mici” ne jucam pe strada, pana la ora 10 seara. Ne inventam jocurile singuri. Cu randul. Un fel de concurs – inventat si el – „cine are cea mai buna idee”. Nu se supara nimeni cand altul avea o creatie mai interesanta . Seara, ne intindeam pe mijlocul strazii si priveam cerul instelat, ne intrebam de ce nu vine nimeni sa se joace cu noi?
Nu existau inca calculatoarele, intalnirile cu ceilalti erau reale, cartile le puteam atinge si mirosi (va aduceti aminte de mirosul paginilor inca necitite?).
Intre timp lumea s-a schimbat , suntem „open- social” de la cea mai frageda varsta. Purtam inca „Pampers” dar stim sa „lucram la calculator”. Dupa amiezile ni le petrecem pe „net”, jocurile ni le fac altii, noi le uploadam pe furis, mare parte din lectura o facem pe blogosfera, socializam pe Messenger. Suntem PC- dependenti. Viata ne-ar fi monotona fara PC.
Fiecare generatie are un ADN si o istorie proprie care ii vor trasa viitorul .
„Generatia X se situeaza intr-o etapa de tranzitie sociala, de la declinul imperialismului colonial la caderea zidului Berlinului – sfarsitul razboiului rece” (sursa : Wikipedia).
In Romania este generatia care a fost confruntata cu trecerea brusca la capitalism , cu necesitatea de a-si gasi singura un loc de munca, eventual tranzitoriu, cu disparitia pentru totdeauna a modelului „job pe viata”.
In Romania este generatia care si-a petrecut o parte de viata in comunism, a dezvoltat frustrarea dar si adaptabilitatea. Generatia simbolurilor ascunse, a cartilor vandute la pachet, a replicilor cu doua sensuri. Privarea de libertate exterioara i-a generat o libertata interioara, a fortat-o sa creeze, sa supravietuiasca
„Generatia Y : Nascuti dupa caderea comunismului sau fiind inca mici copii in perioda comunismului, au mai putina dificultate a se adapta la notiuni de genul : somaj, libertate de expresie, societate de consum, libertate de a face, inegalitati sociale. ” (sursa : Wikipedia).
” Generatia Z : cei nascuti in jurul schimbarii mileniului. Au cunoscut dintotdeuana ceea ce altii numeau „noile tehnologii”. Au asteptarile generatieY dar contextul anilor 2000. Este numita si „generatia tacuta” caci, dupa unele teorii, se asemana unei alte generatii tacute (1925-1945)” (sursa : Wikipedia).
Restul … se construieste acum, o continuare a analizei ar fi speculativa.
Niciodata contextul nu este ideal. Intotdeuna va exista un „era mai bine pe vremea mea”. Cel mai important este sa ne putem adapta la context fara sa ne incalcam valorile.
Multumesc de vizita. Am trecut si eu pe aici. Frumoasa scriitura. Eu poate sunt mai ermetic si desi ma socotesc liber mi-as impune (de mi-ar fi in putinta) sa nu ies din ale lui Dumnezeu (ceea ce nu stiu daca mi se va intampla vreodata de adevaratelea si intr-un mod deplin). Incerc sa adopt pozitii atemporale sperand ca perspectivele sa se si schimbe in mai bine.
O concluzie de nota 10!
nu mint, îmi place accesul la orice pe care îl avem acum. Dar uneori îmi este dor de momentele când nu era totul o goană, când nu egala nimic lectura unei cărți bune, când ne jucam afară până seara târziu, când socializam prin corespondență și lipeam timbrele pe scrisori, când bucuria de a da un telefon cuiva drag de departe era rară …
Si mie imi place ceea ce am (din cand in cand – vezi Prezent !) Dar , tot din cand in cand , nu ma pot abtine la mici comparatii cu ce am avut odata . Teoria evolutiei ?
uneori cred că e incomparabil.
fiecare moment/eră/generație are farmecul ei, cum are și limitele ei…
Da , este ca si cu culturile , trebuie sa accepti ca nu esti unic , odata ce ai inteles , nu vei mai putea trai fara altii 😉
ești unic în felul tău, dar odată ce înțelegi că și ceilalți sunt „la fel de unici”, dar în felul lor, nu mai poți trăi fără ei
😀
EI bine , da , doar o simpla problema de .. perspectiva
P S (si poți să îl ștergi după) tocmai am apăsat butonul în același timp? :-)))
Singurul regret pe care îl am, e că totul se mişcă prea încet. Încă, prea încet pentru mine. Parcă aş târî pietre de moară după mine… O somnolenţă generală…
Depresie ?
totu’i sa nu iasa cu bataie: ba tataie, eu iti platesc pensia!, bai copile, daca nu iti construiam eu blocuri vanai sobolani cu arcu si stateai in copaci – vorba unora.
ne incadram si noi in Marele Plan, fie ca vrem fie ca nu vrem.
Eu sunt din generatie X mic 😛 Prin 84 nu erau ele prea multe tehnologii accesibile romanilor. Acum ne batem sa fin in ton cu moda 😀
Acum „ne batem” pentru a putea retrai o clipa de viata „reala” , binecuvantam evenimentul care reuseste sa ne smulge din fata virtualului …