Stare de spirit
De fiecare data cand ma intorc in tara descopar la cei apropiati , prieteni , familie, vecini , dusmani , necunoscuti , … o stare de spirit apropiata descrierii « cu moralul aproape de zero , sa il aduni cu farasul» .
Tind sa cred ca optimismul este un termen pe cale de disparitie , il gasim din ce in ce mai greu in tara . In mod bizar , este insa inca prezent in sufletul celor din diaspora, cei care virtualizeaza tara natala si poate ca traiesc (prea mult ?) din amintiri si imaginatie . M-as avansa oare prea mult daca as spune ca mai avem o sansa de a iesi din cercul vicios, de nu a cadea cu totii in depresie si de a nu ajunge a fi nevoiti sa afirmam ca , intr-adevar , suntem o natie in prabusire ?
Totul trebuie sa inceapa de la intrebarea CINE SUNTEM SI CINE AM VREA SA FIM ? Suntem mediocri sau ne complacem in mediocritate ? Suntem badarani sau vocea nostra este prea slaba ca sa fie auzita ? Lasam sa se impamantaneasca cultul kitch-ului si manelizarea tarii pentru ca credem in aceste valori sau pentru ca suntem prea bine crescuti si preferam sa ne traim in paralel propria cultura bazata pe valori « verticale »? As spune ca nu suntem ceea ce se vede – suntem o natie care s-a ascuns, adevaratele valori exista dar sunt mascate !
Trebuie gasit un mod inteligent de a le „demasca” a le promova si de a mari „sonorul” vocii celor tacuti pana acum , de ai pune in relatie , crea punti si genera idei .
Este poate utopic, dar eu cred ca merita incercat … In memoria celor care nu mai sunt si celor care vor veni.Promovarea Romaniei este un prim pas timid spre pozitivitate .
O reflectie lansata in cadrul grupului de intiative pentru Promovarea Romaniei.
Din păcate cred că da, optimismul e pe cale de dispariţie. Şi decăderea se produce uneori cu toate eforturile depuse de cei ce-şi doresc schimbarea…
Ceea ce vedem noi urât la alţii nu este rezultatul unei îndelungi observaţii, ci ne-a fost servit pe tavă. Ni s-a servit ura.
Prea entuziasti ca putem fi serviti pe tava si prea bine crescuti sa refuzam ?
Optimismul trebuie sa fie o medie justa intre pesimism si exaltare, or pentru asta e nevoie de o autoevaluare corecta. Iar romanii stau prost la capitolul asta. In perioada de crestere economica (nu discut pe ce baze) romanii au aruncat bani in consum cu furie, intr-o betie a cheltuitului. Acum e perioada de mahmureala pesimista.
Dupa ce am stat 3 ani in italia, am observat ca starea mea de spirit se schimba ori de cate ori veneam in tara. Mă deprina cumplit orice drum acasă. Oriunde as fi mers in tara auzeam vorbind numai de bani- adica de lipsa lor, de neajunsuri, probleme si cam atat. Oamenii ăştia nu mai ştiu să se bucure de lucruri mărunte…
Eu am observat ca , traind departe , ne tinem intr-un fel de carantina , ne prezervam optimismul . In definitiv , lucrurile nu sunt chiar atat de negre pe cat par . sa luam exemplul iernii : caderi masive de zapada azi , in toata tara ( sunt in Romania in acest moment) . Nici o problema , 15 centimetrii de zapada , viata isi urmeaza cursul . Aceasi 15 cm de zapada in VEST … Catastrofa naturala . In definitiv , totul este o problemema de perspectiva.
O idee pe care am avut-o şi am şi pus-o în aplicare. poţi să faci ceva pentru cineva? Apucă-te de treabă… orice îndemn de cele mai multe ori risipă. Exact asta mi s-a întîmplat la întoarcerea în ţară. Au fost suficiente trei luni. În tot acest timp am sesizat doar ”rece” şi tonuri de gri. M-am înşelat cînd am crezut că în propria mea ţară se face ceva… singurul loc unde m-am putut integra (în realitatea fizică te poţi doar adapta!) e internetul.
Sunt optimistă de cîtva timp. Mai exact, de cînd am observat efectele limbajului zenla asupra mea şi a realităţii înconjurătoare. Orice drum începe cu un pas!
Optimismul nu dispare din cauza manelizari nici macar din cauza lipsei de cultura in general , ci din cauza lipsei de bun simt .
Nimic nu distruge mai vertiginos optimismul si pozitivismul decat oamenii lipsiti de scrupule:)
In tot cazul este vorba despre acea scara de valori nepartajate …
> Message du 05/06/12 14:37